Nicușor Dan îl apără pe Pahonțu, PSD vrea transparență doar pentru alții, iar românii se joacă cu dronele. Democrația rezistă. Deocamdată!
Gata, oameni buni, s-a lămurit! Lucian Pahonțu poate să rămână liniștit la conducerea SPP. Nicușor Dan nu vede niciun scandal, Sorin Grindeanu ne spune că serviciul funcționează excelent, iar Victor Ponta confirmă. Dacă trei politicieni sunt mulțumiți, ce mai contează dezvăluirile jurnaliștilor despre trecutul șefului SPP? Sau victimele Revoluției și ale Mineriadelor? Hai, domne, au trecut 35 de ani!
Investigațiile Recorder și Snoop readuc în discuție rolul lui Lucian Pahonțu în evenimentele violente de după căderea comunismului și felul în care instituțiile statului au ascuns sau au întârziat să ofere informații esențiale. Președintele, însă, ne explică faptul că SPP nu este un serviciu secret, ci unul de pază. Sigur! Ca paznicul de la supermarket, doar că are acces la informații clasificate și un șef care conduce instituția de peste două decenii.
Și ce șef! Potrivit Snoop, Pahonțu încasează o pensie de peste 36.000 de lei lunar, la care se adaugă salariul pentru funcția pe care o ocupă în continuare. Practic, statul îl plătește și pentru că s-a pensionat, și pentru că n-a plecat. Frumos sistem!
Între timp, PSD descoperă transparența. Grindeanu vrea să știe cine finanțează ONG-urile, dar refuză să spună cu ce publicații are partidul contracte. Că una e să ceri socoteală presei independente și alta e să explici unde se duc banii partidului. Secret comercial, oameni buni!
Mai avem și un Nicușor Dan care vorbește despre „naționalism sănătos”, un George Simion care descoperă brusc trecutul securist al lui Pahonțu și politicieni care ne îndeamnă să uităm ce s-a întâmplat acum 35 de ani.
Iar în România de zi cu zi, polițiștii sunt agresați, salvamarii sunt luați la bătaie, turiștii scot drone din mare și umblă la firele lor, iar un viceprimar transportă un proiectil de artilerie pe scuter. Ce poate să meargă prost?
Despre servicii secrete, politicieni care se apără reciproc, transparență cu două măsuri și o societate în care inconștiența devine sport național, la Starea Nației.
