Andrei Roșu este Campion mondial la Genuflexiuni. A traversat Atlanticul timp de 40 de zile într-o barcă cu vâsle, alături de alți trei români. A intrat în Cartea Recordurilor 7 maratoane și 7 ultramaratoane pe 7 continente.
Și cu toate astea, ANAF-ul i-a pus 2 popriri pe conturi, l-a plimbat ore-n șir în 2026, pe la ghișee, pentru un PFA pe care l-a închis de 7-8 ani.
Roșu spune că prefera să alerge pentru cauze caritabile toate aceste ore, în loc să umble pe la ANAF, dar ce să faci, asta e datoria când lucrezi ”la alb” în România.
ANAF-ul cum te prinde cum te stoarce de orice energie.
De ce nu ne-ai spus că ai închis firma? Registrul firmelor nu este oare la Stat, Statul nu comunică între instituții, Registrul cu ANAF-ul?
Nu știu, domle! Nu sunt eu de vină! Scrie o cerere! Umblă de la un ghișeu la altul. Nu ai cu cine vorbi, niciun funcționar de la ghișeu nu-și asumă o vorbă. Să spună omului pe ce bază s-a calculat taxa, impozitul, poprirea. Nu poți vorbi pe chat, pe telefon, dar nici la ghișeru. În plină digitalizare, nu-și asumă niciun robot nicio vorbă, darminte una bună cu tine. Cel mai competent e Portarul ANAF, el știe unde să te duci, el își asumă răspunderea: ”Hai, uite aici!”
Poprirea doare, dar mai rău ca toate e că ești călcat în picioare. Rămâi buimac, lovit de incertitudine, de neputință, de lipsa vreunui răspuns.
Andrei Roșu, spune el, are la îndemână fuga. Și, cum ANAF-ul nu l-a lămurit nici astăzi de ce anume este vinovat, a luat-o la fugă. Pe un drum în pantă. Ca să-și consume nervii.
